Divort. Incredintare minor catre tata

Oct 5, 2010   //   by Admin   //   Dreptul familiei si minori  //  Niciun comentariu

Instanta a retinut ca parata reclamanta reconventionala, raportat la implicarea in viata copilului, a pus mai presus de interesul copilului, interesul personal  lasand copilul de un an si opt luni in grija tatalui. Instanta mai retine ca dupa despartire minora a ramas in grija tatalui, ca acesta s-a ocupat in conditii corespunzatoare de cresterea si educarea copilului minor, beneficiind si de ajutorul parintilor.

Raportat la imprejurarea ca reclamantul a fost o prezenta constanta in viata fiicei sale, ca in perioada in care s-a ocupat de minora aceasta a fost  bine ingrijita, instanta apreciaza  ca si pe viitor acesta se poate ocupa in conditii corespunzatoare de cresterea si educarea minorei intr-o maniera ce sa ii asigure o dezvoltare echilibrata din punct de vedere fizic si psihic.


Tribunalul Cluj

Decizia civila nr.346/A din 22.iunie 2010

Prin cererea formulata reclamantul C.H.T  in contradictoriu cu parata C.O. solicita instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei din vina ambelor parti, reluarea numelui de catre parata, incredintarea minorei reclamantului, cu obligarea paratei la plata pensiei de intretinere. Solicita acordarea beneficiului contractului de inchiriere in favoarea reclamantului.

In fapt, se arata ca din casatoria incheiata in anul 2007 a rezultat un copil, inca minor si ca neintelegerile s-au acutizat astfel incat continuarea casatoriei nu mai este posibila. Partile nu au reusit sa ajunga la un consens nici in legatura cu cresterea copilului lor, separarea efectiva s-a accentuat si  lipsa de comunicare si disponibilitatea a adancit nemultumirile sotilor. Se arata ca parata a inteles sa plece de la domiciliu in vederea derularii unei cariere artistice, situatie in care copilul a ramas in grija tatalui.

Prin intampinarea inregistrata la data de 13.08.2009, parata a fost de acord cu admiterea actiunii. Ulterior la data de 19.01.2010 parata a formulat cerere reconventionala solicitand incredintarea copilului minor, respingerea cererii privind acordarea beneficiului locuintei in favoarea paratului reconventional si evacuarea acestuia.

Fata de probatoriul administrat instanta retine ca:

Instanta a analizat declaratiile martorilor audiati coroborand cele relatate de acestia, rezultand ca partile sunt despartite in fapt din toamna anului 2009, cand parata a ales sa plece din domiciliul conjugal pentru a incerca sa se realizeze pe plan profesional.  De atunci sotii nu au mai incercat sa se impace si nu au reluat convietuirea, intre acestia mentinandu-se o stare de neintelegere in principal cu privire la cresterea si educarea copilului.

Fata de probatoriul administrat, instanta va retine vina ambilor soti in destramarea relatiilor de casatorie, care nu au depus diligentele necesare reluarii casatoriei si vietii de familie, incalcand principiile prevazute de art.2 C.fam. referitoare la respect, prietenie, sprijin reciproc.

Ca urmare, in temeiul art.37 alin.2 C.fam. va admite cererea si va desface casatoria, prin divort, din vina ambilor soti. In temeiul art.40 alin.3 C.fam. va incuviinta ca parata pe viitor sa poarte numele avut anterior casatoriei.

In privinta incredintarii minorei instanta retine ca:

In perioada in care partile au locuit impreuna de copil s-au ocupat ambii parinti, in principal reclamantul. Faptul ca parata a dorit sa continue sa se afirme pe plan profesional sau sa urmeze cursuri de dans nu poate fi retinuta ca o culpa a acesteia. In acest context insa, instanta va retine ca parata nu reusit sa imbine dorinta de a se afirma profesional si de a continua sa aiba o viata sociala, cu cresterea unui copil, in asa fel incat toate acestea sa fie si in interesul minorului.

Instanta va retine in acest context ca parata reclamanta reconventionala, raportat la implicarea in viata copilului, a pus mai presus de interesul copilului, interesul personal  lasand copilul de un an si opt luni in grija tatalui. Dupa despartire martorii au aratat ca plecata, mama nu a incercat decat de putine ori sa ia legatura cu minora. Nici mama paratei nu a putut preciza daca aceasta participa in mod regulat din punct de vedere material la intretinerea fiicei sale.

Instanta va mai retine ca dupa despartire minora a ramas in grija tatalui, ca acesta s-a ocupat in conditii corespunzatoare de cresterea si educarea copilului minor, beneficiind si de ajutorul parintilor sai.

Raportat la imprejurarea ca reclamantul a fost o prezenta constanta in viata fiicei sale, ca in perioada in care s-a ocupat de minora aceasta a fost  bine ingrijita, instanta apreciaza  ca si pe viitor acesta se poate ocupa in conditii corespunzatoare de cresterea si educarea minorei intr-o maniera ce sa ii asigure o dezvoltare echilibrata din punct de vedere fizic si psihic.

Aceasta nu inseamna ca reclamantul poate sa isi exercite abuziv drepturile parintesti, avand obligatia sa faciliteze si sa incurajeze legaturile personale ale fiicei sale cu parata.

Avand in vedere cele de mai sus, va admite cererea reclamantului si in temeiul art.42 alin.1 C.fam. instanta va dispune incredintarea spre crestere si educare catre reclamant a copilului. Ca urmare cererea reconventionala urmeaza a fi respinsa.

Potrivit disp. art.86 alin.1 si 3 C.fam. parata are obligatia legala de a presta intretinerea fiicei sale minore, aceasta fiind prezumata ca aflandu-se in stare de nevoie. Ca urmare, in temeiul art.42 si art.94 C.fam. coroborat cu cu art.86 C.fam., instanta va obliga parata la sa plateasca lunar pensie de intretinere in favoarea minorei in cota de ¼ parte din venitul net realizat lunar, de la data pronuntarii hotararii si pana la majorat ori noi dispozitii.

Raportat la imprejurarea ca minora a fost incredintata tatalui, vazand art.17, 21 lit.k si 27 din Legea nr.114/1996, instanta va dispune atribuirea beneficiului contractului de inchiriere nr.X, asupra locuintei in favoarea reclamantului.

Fara  cheltuieli de judecata.

In termenul legal, parata reclamanta a promovat apel impotriva Sentintei civile nr.4204 pronuntata de Judecatoria Cluj Napoca in data de 25 martie 2010,  prin care solicita modificarea sentintei instantei de fond si modificarea hotararii atacate ca nelegala si netemeinica in ceea ce priveste petitul de incredintare a minorei  in sensul de a-i fi ei incredintata spre crestere si educare si ca atare admiterea cererii reconventionale formulata in fata instantei de fond.

In motivare invoca faptul ca instanta de fond in mod nelegal si netemeinic a retinut starea de fapt descrisa de martor. Ca si concluzie, apreciaza ca pe parcursul solutionarii cauzei la instanta de fond nu s-a facut nicio dovada concludenta ca minorei i-ar fi mai bine sa fie incredintata spre crestere si educare tatalui.

In cauza s-a depus intampinare din partea intimatului C.H.T care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, acesta aratand in esenta ca din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza instanta de fond a concluzionat ca este benefica pentru minora incredintarea spre crestere in favoarea sa, tocmai in considerarea ca el indeplineste toate garantiile materiale si morale de care are nevoie fiica lor.

Analizand apelul in limita art.295 C.p.c., in baza actelor si probelor de la dosar, tribunalul urmeaza sa retina ca acesta este nefondat.

Tribunalul apreciaza ca in raport de starea de fapt care a rezultat din declaratiile martorilor si in contextul in care minora a ramas in grija tatalui atat dupa plecarea apelantei cat si dupa intoarcerea acesteia, in mod corect a stabilit instanta de fond ca minora trebuie incredintata tatalui deoarece acesta este persoana constanta din viata fiicei sale, iar de minora se ocupa in conditii corespunzatoare.

Asa fiind, hotararea fiind temeinica si legala, in temeiul art.296 C.p.c. va respinge ca nefondat apelul declarat de C.O impotriva sentintei civile nr.4204/2010 a Judecatoriei Cluj Napoca, pe care o va pastra in intregime.

Decizia este definitiva si executorie.

Lasati un comentariu

Trebuie sa fiti autentificat pentru a adauga comentariu.