Contract de credit.Dreptul creditorului.Faliment.

Radierea societatii dupa inchiderea procedurii falimentului nu inlatura dreptul creditorului care nu si-a recuperat creantele  din averea debitorului, societate comerciala, de a urmari silit, in conditiile legale, bunuri constituite ca garantie.

Decizia nr.454 din 13 februarie 2009 Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia comerciala

Reclamantii S.S., O.A. si S.D. au chemat in judecata A.V.A.S. si au solicitat ca prin sentinta care se va pronunta sa se constate  incetarea  contractului de credit incheiat intre B.A. SA si SC U.G. SRL, incetarea  contractului de ipoteca, anularea actelor de executare intocmite de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti si radierea ipotecii instituita asupra terenului determinat.

Reclamantii au motivat ca  SC U.G. SRL a incheiat un contract de credit cu B.A. SA, creanta fiind garantata cu un contract de ipoteca asupra imobilului teren in suprafata determinat. Au mai aratat ca garantia  ipotecara a fost incheiata intre Banca si C.S. ai caror  mostenitori sunt, ca din creditul acordat SC U.G. SRL a folosit doar o parte, restul ramanand la dispozitia Bancii. Creanta rezultand din contractul de credit a fost cesionata de Banca, A.V.A.S. care a pornit executarea impotriva succesorilor prin comunicarea titlurilor executorii, acte de executare a caror anulare se solicita prin actiune. In fond, reclamantii si-au argumentat  actiunea aratand ca SC U.G. SRL s-a aflat  in procedura falimentului, ca aceasta procedura s-a inchis in anul 2003 ca urmare a inexistentei unor bunuri care sa poata fi urmarite in patrimoniul  debitoarei si ca societatea a fost radiata.

In aceste conditii titlurile executorii emise de AVAS pe seama lor,  au sustinut contestatorii, au incetat sa-si  mai produca efectele, creanta nefiind  reala intrucat o parte din credit  nu a fost utilizat iar alta parte nu a putut fi restituit intrucat s-au suprimat facilitatile fiscale pentru utilajele tehnologice de prelucrat laptele contractate in baza acestui credit, aceste utilaje revenind in proprietatea statului intrucat nu a existat posibilitatea de a fi ridicate din vama.

Contestatia a fost solutionata prin  sentinta nr.26 din 7  februarie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia comerciala care a anulat formele de executare,  respingand  capatul de cerere referitor la radierea ipotecii. In esenta, Curtea a retinut ca dupa inchiderea  procedurii falimentului fata de debitorul principal, exista o imposibilitate  fortuita de a mai  declansa executarea obligatiei de  restituire a creditului pentru motivul ca  societatea nu mai exista ca  subiect de drept civil. Avand in vedere si  faptul ca declansarea  procedurii falimentului nu a fost  rezultatul conduitei culpabile a debitoarei prin reprezentantul acesteia instanta a ajuns la concluzia ca sunt elemente suficiente pentru a  anula formele de executare. Prima instanta prin aceeasi solutie a respins  celelalte sustineri in legatura cu  preluarea de catre stat a utilajului tehnologic si cu faptul ca o parte din suma a ramas la dispozitia bancii, ca nedovedite. Cererea pentru radierea ipotecii a fost respinsa fiind citate in acest scop dispozitiile art.32 din Legea nr.7/1996 potrivit carora radierea  se poate cere numai dupa ramanerea  irevocabila a unei hotarari.

Sentinta nr.26 din 7 februarie 2007 a fost recurata de contestatorii S.S., O.A. si S.D. precum si de intimata AVAS. Contestatorii au  criticat solutia primei instante si au cerut  modificarea partiala a sentintei in sensul de a se constata incetat contractul de credit si contractul de ipoteca cu consecinta radierii ipotecii apreciind ca instanta nu s-a pronuntat pe fiecare capat de cerere  in parte. La randul sau AVAS a criticat  sentinta in partea care priveste anularea  formelor de executare indreptate impotriva  mostenitorilor. A mai aratat  ca AVAS a trecut la executarea  bunurilor care constituie garantie intrucat  creanta detinuta prin contractul de credit nu a putut fi recuperata integral, dupa executarea  debitorului principal.

Recursurile au fost  admise, Inalta Curte  de Casatie si Justitie apreciind, fata de criticile  aduse sentintei, ca instanta de fond nu a respectat cerintele art. 129 (6) Cod procedura civila.

In rejudecare, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia comerciala a respins  exceptia prematuritatii invocata de  intimata si contestatia la executare formulata de contestatorii S.S., O.A. si S.D.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs contestatorii S.S., O.A. si S.D. prin care au evocat motivul prevazut de art.3041 Cod procedura civila pentru a sustine ca solutia  pe care o critica este netemeinica si nelegala.

Recurentii au sustinut ca sunt indreptatiti sa solicite anularea  formelor de executare si constatarea  incetarii efectelor contractului de  credit si a ipotecii intrucat debitoarea, S.C. U.G. SRL a folosit doar  o parte din creditul contractat restul sumei ramanand la dispozitia B.A. Au  sustinut  in continuare ca debitoarea, societatea comerciala amintita, a fost radiata in urma inchiderii procedurii de faliment, ceea ce  in opinia lor, duce la incetarea  contractului de credit pe care aceasta  l-a incheiat cat si la incetarea  garantiei reale ca  accesoriu al contractului de credit incheiat de antecesorul lor.

In sprijinul acestui motiv au invocat  art.1800 Cod civil care precizeaza ca ipoteca este un act subsecvent contractului de credit intrucat garanteaza restituirea imprumutului iar soarta  contractului de ipoteca urmeaza  soarta contractului principal. In concluzie, recurentii au sustinut ca  incetarea contractului de credit are drept consecinta incetarea contractului de ipoteca, motiv care ii indreptateste  sa solicite admiterea recursului si in fond admiterea actiunii asa  cum a fost formulata.

Dupa ce a facut  trimitere la caracterul indivizibil  al obligatiilor ipotecare, intimata AVAS s-a referit la obligatiile solidare  ale codebitorilor si la faptul ca acestia sunt tinuti solidar. In concluzie intimata ajuns la concluzia ca  mostenitorii lui S.C. au obligatia sa achite  imprumutul prin executarea ipotecii.

Recursul este nefondat. Recurentii si-au intemeiat  criticile pe dispozitiile art.3041 Cod procedura civila potrivit carora „Recursul declarat impotriva  unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute de art.304 , instanta putand sa examineze  cauza sub toate  aspectele”. Dispozitiile  citate, desi dau dreptul instantei sa  examineze cauza sub toate  aspectele nu exclud  obligatia indicarii motivelor de nelegalitate care sunt prevazute de art.304 (1-9) Cod procedura civila intrucat  nu se poate  intelege ca aceste prevederi dau dreptul  la o judecata in fond.

Aceasta concluzie se impune  intrucat  recursul si in aceasta situatie nu se transforma intr-o cale de atac devolutiva pentru ca nu este  posibila readministrarea probelor de prima instanta si ca atare nu poate fi asimilat acest drept atribuit instantei cu devolutiunea caii de atac a recursului. In raport de aceste  precizari se va retine ca recursul s-a marginit la invocarea unor  sustineri neincadrate in drept, care in esenta vizeaza chestiuni de fond si nu dreptul incalcat. In concret, se constata ca prin criticile  aduse sentintei pronuntata de Curtea de Apel nu a fost invocat niciun  motiv de nelegalitate si nici nu au fost dezvoltate argumente care sa vizeze incalcari ale legii in asa fel incat sa provoace o analiza in legatura cu aplicarea gresita a legii.

Sintetizand sustinerile  recurentilor, Curtea  constata ca au fost readuse in discutie chestiunile care privesc inexistenta  creantei prin prisma conditiilor pe care  trebuie sa le indeplineasca  obligatiile pentru ca impotriva  garantilor ipotecari, creditorul unui raport obligational sa fie  indreptatit sa solicite executarea. Din acest punct de vedere se observa ca  recurentii i-au opus creditorului faptul ca titlurile executorii s-au emis pentru creante care nu sunt ferme, incertitudinea existentei drepturilor creditorului rezultand din  incetarea contractului de credit si a  contractului de garantie, primul incheiat  cu debitorul SC U.G. SRL si cel de-al doilea cu garantul ipotecar, persoana fizica, ai caror mostenitori sunt contestatorii.

Sub acest aspect, reconsiderarea de catre  Curtea de Apel, dupa casare, a chestiunii existentei contractului de credit incheiat  de creditoarea  B.A. cu debitoarea  SC U.G. SRL, este corecta. In adevar, inchiderea procedurii falimentului fata de debitoarea persoana juridica si radierea acesteia a avut ca efect din  punct de vedere obligational imposibilitatea  creditorului de a-si valorifica  drepturile cedate, rezultand din contractul de credit. Este evident ca radierea societatii debitoare are drept consecinta incetarea existentei societatii ca subiect de drept insa obiectul contractului de  credit, nu este afectat  iar imposibilitatea de executare fata de debitor nu are ca efect desfiintarea sau incetarea contractului de credit. Pentru aceleasi  ratiuni, se va retine ca si contractul de garantie,  ipoteca ce a fost constituita de S.C. subzista ca accesoriu, astfel ca, in afara  procedurii falimentului, dupa inchiderea acesteia, in lipsa unor codebitori sau a fidejusorilor bunurile afectate  drept garantie reala pentru obligatiile debitorului pot fi executate in conditiile  legii.

In raport de considerentele de mai sus se va retine, deci, ca executarea vizeaza garantia, iar garantii succesori nu pot fi executati in calitate de debitori asa cum sugereaza intimata prin apararile formulate in recurs asa incat nu poate fi pusa in discutie solidaritatea pasiva a recurentilor atribuindu-le acestora calitatea de debitori si nu de garanti ipotecari cu toate consecintele  legate de executarea ipotecii.

Rezumand  considerentele de mai sus se va retine  in esenta ca radierea societatii dupa inchiderea  procedurii falimentului nu inlatura dreptul creditorului care nu si-a recuperat creantele din averea debitorului, societate comerciala, de a urmari silit, in conditiile legale, bunuri constituite ca garantie.

Argumentele prezentate  pe de o parte, duc la concluzia  ca legatura dintre contractul principal (de credit) si contractul de garantie ca accesoriu al  primului subzista, iar pe de alta parte, ca  executarea silita a garantiei ipotecare nu este impiedicata de radierea debitoarei, societate comerciala, care a incetat sa mai subziste ca subiect de drept comercial.