Pretentii.Admitere in parte.Cheltuieli de judecata.

Referitor la cheltuielile de judecata reprezentand onorariu de avocat, acestea au fost stabilite in baza unui contract civil care nu poate fi modificat de catre instanta de judecata, astfel ca, in temeiul art. 274 Cod de procedura civila, cheltuielile urmeaza a fi suportate de catre parata care a cazut in pretentii.

Tribunalul Harghita, Sectia Civila,

Decizia civila nr. 32/R din 23 ianuarie 2008

Prin actiunea inregistrata, recurenta S.C. D S.R.L. a declarat recurs impotriva Incheierii civile pronuntata in Camera de Consiliu de instanta de fond si apel impotriva Sentintei civile nr.395/2007, pronuntata in dosar.

Instanta constata ca in cauza sunt declarate doua cai de atac, insa avand in vedere valoarea obiectului cauzei, recalifica calea de atac a apelului in recurs, si retine cauza spre solutionare.

Prin Sentinta civila atacata a fost admisa in parte actiunea reclamantei S.C. D S.R.L. impotriva paratei S.C. P S.R.L., aceasta fiind obligata sa plateasca reclamantei suma de 10.603,26 lei reprezentand contravaloare marfa livrata si dobanda legala. A fost respinsa cererea reclamantei referitoare la plata penalitatilor de intarziere. Parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 511,00 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca in temeiul raporturilor contractuale dintre parti, reclamanta a livrat paratei o anumita cantitate de produse, marfa pe care parata a refuzat sa o achite.

Motivarea paratei ca ulterior primirii marfii nu a mai avut nevoie de aceasta, nu este justificata de vreme ce marfa a intrat in proprietatea sa si nu a dovedit un alt motiv de refuz al marfii. In raporturile derulate, partile nu au prevazut o astfel de clauza de exonerare de plata, astfel ca refuzul paratei este nejustificat.

Astfel, in lipsa unei clauze intre parti de rascumparare a marfii, instanta apreciaza ca cererea este intemeiata cu referire la debitul principal, precum si la dobanda legala, insa cu privire la penalitatile de intarziere, instanta va respinge acest capat de cerere, intrucat partile nu au intocmit un contract in care sa se prevada pe langa plata debitului principal si a penalitatilor de intarziere.

Reclamanta la data de 5 noiembrie 2007 a formulat o cerere prin care a solicitat completarea sentintei civile, in sensul obligarii paratei si la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu pentru avocat in suma de 813 lei si a cheltuielilor de deplasare in suma de 100 lei.

Instanta a respins aceasta cerere motivand ca, nu a omis sa se pronunte asupra cheltuielilor, ci sumele pretinse cu titlu de cheltuieli au fost admise doar in parte, in limita in care a fost admisa cererea principala.

Impotriva acestei hotarari reclamanta a formulat recurs, solicitand modificarea sentintei in sensul obligarii paratului intimat la plata sumei de 1.828,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

In esenta, recurenta critica sentinta judecatoriei, sustinand ca in mod eronat nu i-au fost acordate cheltuielile de judecata, in conditiile in care au fost depuse acte doveditoare in acest sens. Avand in vedere ca cererea i-a fost admisa doar in parte, taxa de timbru trebuia calculata proportional, si astfel era indreptatita la plata sumei de 907 lei taxa de timbru, timbru judiciar in suma de 5 lei, onorariu avocatial in suma de 816 lei si cheltuieli de deplasare in suma de 100 lei.

Examinand sentinta si lucrarile existente la dosar, Tribunalul retine:

Potrivit dispozitiilor art.281 ind.2 C.p.c., daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari.

In speta, prima instanta nu a omis sa se pronunte asupra acestei cereri si astfel cererea referitoare la completarea hotararii nu este intemeiata.

Referitor la cheltuielile de judecata, reprezentand onorariu de avocat, tribunalul constata ca acestea au fost stabilite in baza unui contract civil, care nu poate fi modificat de instanta, astfel ca, in temeiul art. 274 Cod de procedura civila, acestea urmeaza a fi suportate de parata care a cazut in pretentii.

In ceea ce priveste cuantumul taxei de timbru, desi instanta a admis in parte actiunea reclamantei, nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere in raport de prevederile art.276 C.pr.civ. coroborat cu art.2 alin.1 Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Conform acestor texte de lege cuantumul taxei de timbru la care recurenta reclamanta este indreptatita este de 907,42 lei si 5 lei timbru judiciar.

In fata primei instante, recurenta reclamanta a facut dovada si a cheltuielilor ocazionate de deplasare, prin urmare i se cuvin si cheltuielile ocazionate cu acest titlu.

Avand in vedere aceste considerente si dispozitii legale, instanta va respinge recursul formulat impotriva Incheierii din 12 noiembrie 2007 si va admite recursul formulat impotriva Sentintei civile nr.395/2007, pe care o va modifica in sensul obligarii intimatei parate la plata sumei de 1.828,42 lei reprezentand cheltuieli de judecata.