Contestatie la decizia de desfacere a contractului individual de munca. Acordarea de daune morale

Integritatea psihica a reclamantei a fost indiscutabil afectata prin masura desfacerii contractului de munca in conditii nelegale. Prin aceasta masura i s-a produs reclamantei o stare de nesiguranta, fiindu-i incalcat dreptul la stabilitatea locului de munca.

Intre atingerea adusa drepturilor personale nepatrimoniale si daunele acordate trebuie sa existe un raport de proportionalitate care trebuie sa tine cont atat de gravitatea lezarii drepturilor garantate cat si de intinderea in timp a acestora. Obligarea paratului la suportarea despagubirilor nu trebuie sa se transforme intr-o imbogatire fara justa cauza a reclamantului.

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale pentru minori si familie

Decizia civila nr. 1783/R/2007 din 18 septembrie 2007

La data de 12.03.2007, reclamanta, S.I., solicita Tribunalului Cluj sa dispuna anularea deciziei de concediere emise de intimata SC S. SRL, precum si reintegrarea pe postul avut anterior cu obligarea la plata drepturilor salariale retroactive. Reclamanta a solicitat de asemenea obligarea intimatei la plata sumei de 20000 de lei cu titlu de daune materiale si la plata sumei de 50000 de lei cu titlu de daune morale

Prin sentinta civila nr.1180/10.05.2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.I. in contradictoriu cu parata SC S. SRL, fiind obligata parata sa achite reclamantei suma de 2000 de lei reprezentand daune morale. Cererea privind anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe postul avut anterior si obligarea la plata drepturilor salariale retroactiv a fost respinsa intrucat  intimata, ulterior emiterii deciziei de concediere a revocat-o, astfel ca acest capat de cerere a ramas fara obiect.

Atat reclamanta cat si parata au declarat recurs la sentinta civila nr. 1180/10.05.2007. Reclamanta solicita admiterea recursului si modificarea sentintei civile atacate in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale acordate de prima instanta, respectiv majorarea acestora pana la suma de 50000 lei. Intimata solicita admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei civile atacate, in sensul respingerii solicitarii reclamantei de obligare a paratei la plata de daune morale.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine:

Dat fiind faptul ca reclamanta a fost concediata in mod abuziv este indreptatita si la plata daunelor morale, temeiul constituindu-l dispozitiile art. 998 Cod civil. Instanta a considerat astfel ca prin recunoasterea pretentiilor reclamantei in ceea ce priveste nelegalitatea concedierii, parata si-a recunoscut vina.

Din aceasta perspectiva, cererea reclamantei  de reparare a prejudiciului moral suferit din vina paratei nu apare ca inadmisibila, intrucat, prevederile art. 998 Cod civil se refera generic la prejudiciu, fara a distinge intre cel material si cel moral, astfel ca atat la executarea contractului de munca cat mai ales la desfacerea abuziva a acesuia angajatul poate suferi un prejudiciu moral din culpa angajatorului.

Avand in vedere faptul ca art. 22 din Constitutia Romaniei recunoaste cetatenilor dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, instanta a recunoscut ca prin desfacerea contractului de munca in conditii nelegale integritatea psihica a reclamantei a fost indiscutabil afectata. Prin aceasta masura i s-a produs reclamantei o stare de nesiguranta fiindu-i astfel incalcat dreptul la un loc de munca stabil. De asemenea instanta a retinut faptul ca dispunandu-se concedierea reclamantei in conditiile in care in societate au ramas angajate alte persoane ce aveau aceeasi specializare, s-a creat astfel pe plan social imaginea unei necompetente profesionale a reclamantei.

Prin prisma acestor considerente se constata ca drepturile nepatrimoniale ale reclamantei au fost incalcate intr-o masura suficienta care sa justifice acordarea daunelor morale.

Insa, a retinut instanta ca, intre atingerea adusa drepturilor personale nepatrimoniale si daunele acordate, trebuie sa existe un raport de proportionalitate in ceea ce priveste gravitatea lezarii drepturilor reclamate si intinderea in timp a acesteia. Astfel, pretentiile reclamantei de acordare a sumei de 50000 de lei apar ca fiind exagerate intrucat, obligarea paratei la plata despagubirilor nu trebuie sa se transforme intr-o imbogatire fara justa cauza.

Fata de aceste motive, instanta de recurs constata ca prima instanta a apreciat corect intinderea daunelor morale acordate reclamantei, intrucat parata a revenit asupra deciziei de concediere la scurt timp dupa desfacerea contractului de munca si a platit drepturile salariale cuvenite reclamantei.

In temeiul dispozitiilor art 312 alin. 1 Cod de procedura civila, Curtea respinge ca nefondate ambele recursuri si mentine in intregime solutia instantei de fond.