Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere.

In prezent niciun act normativ in vigoare nu mai prevede conditiile in care se atribuie beneficiul unui astfel de contract de inchiriere unuia dintre soti, ceea ce presupune analizarea indeplinirii conditiilor de atribuire a unei locuinte ANL.

Locuintele construite in acest regim se atribuie pe baza unor critetii si a unui punctaj intuitu personae, care se intocmeste si vizeaza persoana ce urmeaza sa devina titular al contractului de inchiriere.

Curtea de Apel Cluj

Decizie civila nr. 931 din 21 aprilie 2010

In fapt, prin Sentinta civila nr.4071/19.03.2009 instanta de fond a dispus atribuirea beneficiului contractului de inchiriere nr.43187/2007 in favoarea paratului reconventional.

Sentinta a fost schimbata in parte de catre instanta de apel, in sensul inlaturarii dispozitiei de atribuire in favoarea paratului reconventional.

Impotriva deciziei civile nr.40/A/19.01.2010 a Tribunalului Cluj, a declarat recurs paratul M.I. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului, recurentul parat a aratat ca in prezent, in legislatia in vigoare nu exista un text explicit ca cel cuprins in art.22 din Legea nr.5/1973, in prezent abrogat. O astfel de lacuna legislativa insa nu justifica luarea in considerare ca unic criteriu pe baza caruia se poate solutiona o astfel de situatie, conditiile de atribuire a locuintelor ANL.

Potrivit art.27 din Legea nr.114/1996, in cazul neintelegerilor pentru atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, instanta este cea care statuteaza asupra acestui aspect.

Instanta ia in considerare toate elementele de fapt, recurentul aratand ca incredintarea unui copil spre crestere si educare fiind indestulatoare pentru atribuirea beneficiului locuintei. Dupa divort, fiind imposibila convietuirea in aceeasi locuinta cu reclamanta, recurentul parat este indreptatit sa i se acorde beneficiul contractului de locatiune.

Analizand actele depuse la dosarul cauzei, Curtea retine urmatoarele:

Este adevarat ca in urma desfacerii casatoriei dintre reclamanta si parat, minora T. a fost incredintata spre crestere si educare paratului, acesta fiind considerentul pentru care prima instanta in baza art.613 Cod proc.civ., art.17, art.21 lit.k si art.27 din Legea nr.114/1996 i-a atribuit acestuia si beneficiul contractului de inchiriere nr. 43187/2007, privind apartamentul nr. 53 situat in Cluj-Napoca.

Asa cum corect a retinut insa instanta de apel, acordarea beneficiului locatiunii paratului pe temeiurile retinute de prima instanta nu este legala.

Locuinta apartament nr.53 situat in Cluj-Napoca, face obiectul contractului de inchiriere nr.43187/24.05.2007 incheiat intre CL CN in calitate de locator si M. R. M., in calitate de locatar, actul fiind incheiat in baza Legii nr. 152/1998, intrucat locuinta este edificata in regim ANL.

Locuintele construite in acest regim se atribuie pe baza unor critetii si a unui punctaj intuitu personae, care se intocmeste si vizeaza persoana ce urmeaza sa devina titular al contractului de inchiriere.

Atribuirea locuintei s-a facut in conditiile art.8 alin.1 si 3 din Legea nr.152/1998, care conditioneaza ca tinerii sa fie persoane majore in varsta de pana la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinte construite prin programele ANL si repartizarea sa se faca dupa criterii stabilite si adoptate de autoritatile administratiei publice locale.

La data repartizarii locuintei – 18.04.2007 – numai reclamanta intrunea cerinta varstei de pana la 35 de ani, paratul depasind plafonul maxim al varstei stabilite de lege.

In plus, potrivit inscrisurilor depuse in recurs, fisa de stabilire a punctajului in vederea repartizarii locuintei a vizat-o exclusiv pe reclamanta. Imprejurarea ca pentru faptul ca era casatorita si avea un copil aflat in intretinere la data stabilirii fapt pentr care reclamanta a primit 12 puncte, nu poate constitui in prezent temei pentru atribuirea beneficiului locuintei paratului.

Asa cum corect a retinut tribunalul, in ipoteza atribuirii beneficiului contractului de locatiune paratului, s-ar eluda dispozitiile privind repartizarea unei astfel de locuinte. Paratul, chiar daca era casatorit si avea in intretinere un copil la momentul incheierii contractul de inchiriere, el nu indeplinea conditia varstei, astfe ca nu ar fi putut beneficia de repartizarea unei locuinte construite prin programele derulate de ANL.

O atare schimbare a titularului dreptului de locatiune ar avea implicatii viitoare, intrucat, potrivit art.9 din Legea nr. 152/1998 locuintele pentru tineri destinate inchirierii, repartizate in conditiile art. 8 alin. 3 din lege, se pot vinde titularilor contractelor de inchiriere neintrerupte si/sau catre persoana in beneficiul careia s-a continuat inchirierea in conditiile legii, fara ca vanzarea sa fie conditionata de varsta solicitantului.

Asadar, s-ar ajunge la eludarea cerintelor legii in sensul ca o persoana ce nu indeplinea cerintele art.8 alin.3 din Legea nr.152/1998 la data repartizarii locuintei, respectiv nu putea dobandi calitatea de locatar intr-o locuinta construita prin programele derulate de ANL, sa devina proprietar, prin cumparare, intrucat art. 9 alin. 1 din acelasi act normativ nu mai conditioneaza vanzarea de varsta solicitantului, singura cerinta fiind aceea ca acesta sa fie titular al contractului de minim 1 an.

Pentru aceste considerente, Curtea respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I. impotriva decizie civile nr. 40/A/2010 a Tribunalului Cluj si mentine dispozitia de atribuire a contractului de inchiriere in favoarea reclamantei.