Drept Civil. Pretentii. Consecinte

Suma pretinsa constand in TVA are pe de o parte regimul reglementat de art. 125 din Legea nr. 251/2003 privind Codul fiscal, respectiv este un impozit indirect datorat la bugetul statului si care este colectat conform prevederilor prezentului titlu, respectiv in conformitate cu dispozitiile art. 125 ind. 1 pct.28 si art. 127 din acelasa act normativ, dar reprezinta totodata si o parte a pretului final al bunului supus tranzactiei, avand in raporturile dintre parti o natura contractuala. Desi este o componenta a pretului final, TVA-ul este colectat de societatea vanzatoare in baza unor dispozitii legale, aceasta nefiind beneficiara taxei in discutie, ci doar un intermediar care colecteaza taxa, pe care o vireaza apoi catre bugetul de stat.

Judecatoria Cluj-Napoca

Sentinta Civila nr. 9346/2012

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj Napoca, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu parata, obligarea acesteia la plata sumei de 44.942,03 lei ce reprezinta rest de plata neachitat precum si plata cheltuielilor de judecata.

Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul de vanzare cumparare a unui bun viitor incheiat intre S.C. S.C. S.R.L. in calitate de vanzator si parata S.C. R.P. I. S.R.L. in calitate de cumparator, reclamanta s-a obligat sa vanda paratei un spatiu comercial pentru un pret de 218.100 euro plus TVA. Partile au stabilit ca 152.670 euro reprezentand 70% din pret va fi achitat pana la 15 mai 2012, iar diferenta de 65.430 euro va fi achitat la receptia si intabularea in CF. S-a mai stipulat ca spatiul cumparat va fi finalizat cel mai tarziu pana la data de 15.06.2007 dupa care se va incheia procesul verbal de receptie.

Primul aspect care se impune a fi lamurit este acela daca reclamanta era indreptatita sa pretinda paratei plata sumei de 44.942,03 lei reprezentand TVA. Sub acest aspect se retine ca la data incheierii contractului de vanzare cumparare a unui bun viitor se aplica regimul de taxare inversa, o tranzactie de natura celei incheiate de parti nefiind supusa TVA-ului. Legea 571/2003 a fost insa modificata prin OUG nr. 106/2007, astfel incat potrivit art. 141 al. 2 lit. f, in forma modificata, este scutita de taxa livrarea de catre orice persoana a unei constructii, a unei parti a acesteia si a terenului pe care este construita precum si a oricarui alt teren. Prin exceptie, scutirea nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil.Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, in forma modificata prin HG nr. 1579/2007, au prevazut in acelasi sens la pct. 82 al. 10 ca in cazul livrarilor de cladiri, partile de cladiri sau terenuri de orice fel pentru care au fost incasate avansuri si/sau au fost emise facturi pentru valoarea totala sau partiala in regim de taxare inversa pana la data de 31 decembrie 2007 inclusiv, dar formalitatile legale pentru transferul titlului de proprietate de vanzator la cumparator sunt indeplinite dupa data de 1 ianuarie 2008 inclusiv, se aplica regimul normal de taxa numai pentru diferenta dintre valoarea livrarii si valoarea avansurilor incasate/ sumele inscrise in facturi emise pana la data de 31 decembrie 2007 inclusiv. Fara sa contravina prevederilor al. 11, in situatia in care formalitatile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vanzator la cumparator sunt indeplinite de la 1 ianuarie 2005 pana la data de 31 decembrie 2007 inclusiv, se aplica taxare inversa,indiferent daca factura este emisa dupa data de 1 ianuarie 2008 sau daca pretul va fi platit in rate si dupa aceasta data.

In speta, contractul de vanzare cumparare in forma autentica a fost incheiat la data de 22.09.2008, astfel ca desi prima transa de pret a fost supusa regimului de taxare inversa, pentru diferenta de pret urma sa fie calculat si perceput TVA, scutirea de la taxa prevazuta de art. 41 al. 2 lit. f din Codul fiscal nefiind aplicabila la data la care s-a produs faptul generator al obligatiei de plata a taxei, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra imobilului. De asemenea, pct. 82 al. 10 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal sunt cat se poate de explicite in sensul ca se aplica regimul normal de taxa pentru diferenta intre valoarea livrarii si valoarea avansurilor achitate pana la data de 31.12.2007 inclusiv.

Cat priveste baza de calcul a acestui TVA, aceasta urma sa fie reprezentata de diferenta de pret neachitata, respectiv suma de 236.537 lei. In realitate reclamanta avea obligatia de a emite factura pentru diferenta de pret, care reprezenta baza de calcul pentru TVA, abia apoi urmand sa opereze compensarea legala cu penalitatile de intarziere inscrise de parata S.C. R.P. I. S.R.L. In factura fiscala, asa cum de altfel s-a si procedat. Numai astfel s-ar fi respectat regimul legal al TVA-ului care implica aplicarea acestei taxe la o diferenta de pret intre valoarea totala a bunului stabilita prin contract.

Asadar, reclamanta era indreptatita sa colecteze TVA-ul aferent sumei de 236.537 lei si putea pretinde paratei sa plateasca suma de 44.942,03 lei reprezentand TVA. Sustinerile paratei in sensul ca prin semnarea contractului de vanzare cumparare in forma autentica reclamanta a renuntat la un drept, respectiv la un drept de creanta in valoare de 44.942,03 lei, nu pot fi retinute, intrucat reclamanta nu era beneficiara acestei taxe astfel incat sa poata renunta in mod valabil la un drept, ci avea practic o obligatie stipulata de lege in sarcina sa de a colecta taxa in discutie, in conformitate cu prevederile art. 125 ind. 1 pct. 27, art. 127 si art. 155 ind. 1 Cod fiscal.

Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, se observa faptul ca in cauza nu erau incidente dispozitiile art. 134 ind. 2 al. 1 Cod fiscal si art. 134 ind. 1 al. 2 Cod fiscal, potrivit carora exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator, iar pentru livrarile de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt indeplinite formalitatile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vanzator la cumparator, intrucat aceste taxe definesc data la care o persoana are obligatia de a plati taxa la bugetul statului, conform art. 134 al. 3, or in speta este in discutie momentul la care a inceput sa curga termenul de prescriptie al dreptului la actiune in ce priveste dreptul reclamantei de a pretinde paratei sa plateasca suma de 44.942,03 lei reprezentand TVA care in raporturile dintre parti reprezenta o componenta a pretului. In cazul dreptului de a pretinde obligarea cumparatorului la plata TVA-ului trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 155 al. 1 Cod fiscal, potrivit carora persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare-prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 al. 1 si 2, trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.

In aceste conditii si in acest caz particular, se retine ca dreptul de a pretinde obligarea partenerului contractual la plata taxei pe valoarea adaugata se naste la expirarea celei de a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a operat transferul dreptului de proprietate in favoarea cumparatorului, devreme ce legea prevede in sarcina vanzatorului obligatia emiterii facturii care sa cuprinda TVA, pana la acest moment. Aplicand aceste considerente in speta dedusa judecatii, instanta va retine ca, dat fiind faptul ca respectivul contract de vanzare cumparare s-a incheiat de parti la data de 22.09.2008, dreptul reclamantei la actiune in ce priveste suma de 44.942,03 lei reprezentand TVA s-a nascut la data de 15.10.2008, si de la acest moment a inceput sa curga termenul de prescriptie al dreptului la actiune. Cu toate acestea, parata a inscris in contabilitate factura fiscala, cuprinzand si TVA-ul mentionat, iar aceasta inscriere in contabilitate a facturii valoreaza o recunoastere a pretentiilor reclamantei, de natura a intrerupe cursul prescriptiei in conformitate cu dispozitiile art. 16 al. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958. Aceasta intrerupere a cursului prescriptiei a avut loc la data de 24. 10.2008 sau ulterior acestei date, iar in raport de acest moment termenul de prescriptie nu era implinit la data de 21.10.2008 cand a fost expediata cererea de chemare in judecata, data care este socotita data inregistrarii actiunii conform art. 104 Cod procedura civila.

Pentru motivele prezentate, instanta va retine ca nu era implinit termenul de prescriptie al dreptului la actiune la data sesizarii instantei, astfel ca aceasta exceptie este neintemeiata si va fi respinsa.

Pentru toate considerentele expuse, se va constata ca reclamanta era indreptatita la plata sumei de 44.942,03 lei reprezentand TVA, iar parata a refuzat in mod neintemeiat plata sumei in discutie.