Drept civil. Expropriere. Consecinte.

Jan 16, 2013   //   by Admin   //   Drept civil, Jurisprudenta  //  Niciun comentariu

Tribunalul Cluj Sectia Civila

Sentina Civila nr. 241/2012


Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. E.H. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu parata S.T. obligarea acesteia la acordarea catre reclamanta a despagubirii juste in valoare de 188.780 euro eferente exproprierii impobilului situat in localitatea G., categoria de folosinta arabil intravilan, tarlaua 18/3, parcela 109, in suprafata de 1654,00 mp, proprietatea subscrisei pana la data exproprierii, obligarea paratei sa plateasca cheltuieli de judecata avansate de reclamanta.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin Hotararea 35/2008, emisa de Comisia pentru aplicarea Legii 189/2004 s-a aprobat acordarea de despagubiri pentru imobilul expropriat in loc. G., in suprafata de 1654 mp, in favoarea lui DP. Terenul a fost inclus in TP28384/797/1999, iar aceasta parata a fost obligata prin Sentinta civila 8201/2000 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, sa incheie act autentic de vanzare-cumparare a acestui teren cu reclamanta, in caz contrar, hotararea urmand a tine loc de act autentic, dispunandu-se intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara. Hotararea 35 a fost pronuntata la data de 18 aprilie 2008, iar actiunea formulata de reclamanta S.C. EH S.R.L. s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 30 decembrie 2011.

Din analiza inscrisurilor, rezulta ca la data emiterii Hotararii 35/2008, cea mentionata ca persoana indreptatita la despagubiri nu mai detinea dreptul de proprietate asupra imobilului, reclamanta fiind titulara dreptului de proprietate auspra terenului. Practic exproprierea sau, mai exact hotararea de expropriere a avut in vedere o alta persoana ca fiind indreptatita decat proprietarul. Reclamanta este o persoana care in acceptiunea legii se poate considera indreptatita la despagubiri pentru exproprierea imobilului, era obligata sa iasa din pasivitate in 3 ani de la data intrarii in vigoare a hotararii guvernului.

H.G. 245/2008 a intrat in vigoare la data de 18.03.2008 de la acel moment curgand termenul de decadere. Raportat la momentul publicarii caestui act normativ, termenul de 3 ani apare ca fiind implinit la data introducerii actiunii.

Este real ca in art. 9 din Legea 198/2004 se are in vedere doua termene diferite prin care expropriatorul se poate adresa instantei judecatoresti. Potrivit art. 9 din Legea 198/2004, modificata, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii consemnate in conditiile art. 5 al. 4-8 si ale art. 6 al. 2 se poate adresa instantei judecatoresti competente in termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicata hotararea de stabilire a cuantumului despagubirii, sub sanctiunea decaderii, fara a putea contesta transferul dreptului de proprietate catre expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea cailor de atac nu suspenda efectele hotararii de stabilire a cuantumului despagubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

Alineatul 2 prevede: “in cazul in care hotararea nu a fost comunicata orice persoana care se considera indreptatita la despagubirea pentru exproprierea imobilului se poate adresa instantei judecatoresti competente in termenul de 3 ani de la data afisarii hotararii de stabilire a cuantumului despagubirii, in conditiile art. 7, sub sanctiunea decaderii “.

Reglementand doua termene in care se poate ataca, legiuitorul nu a avut insa posibilitatea crearii unei duble posibilitati de a ataca o hotarare de expropriere privitoare la cuantumul despagubirii, ci doar una singura diferenta fiind legata de existenta sau nu a dovezii de comunicare a hotararii de expropriere. Astfel pentru cei care hotararea le-a fost comunicata curge un termen de 15 zile, iar pentru cei care hotararea nu le-a fost comunicata un termen de 3 ani de zile de la intrarea in vigoare a hotararii Guvernului. Este firesc sa fie asa deoarce in orice stat democratic primeaza principiul stabilitatii circuitului civil pentru a inlatura orice posibilitate de arbitrar.

Este firesc ca unei persoane careia nu i s-a comunicat hotararea sa i se recunoasca posibilitatea actionarii intr-un interval mai lung de timp, tocmai pentru a preveni o eventuala actiune vatamatoare asupra drepturilor sau intereselor acesteia. Dar nu este permis ca o astfel de persoana sa solicite comunicarea hotararii care din varii motive a avut in vedere calitatea de persoana indreptatita a unui non-proprietar si de la acel moment sa-i curga un eventual nou termen de atac.

Legiuitorul a avut in vedere acest termen de 3 ani, un termen rezonabil de altfel, pentru ca cei vatamati sa actioneze. A lasa la indemana partilor posibilitatea solicitarii comunicarii unei hotarari privitoare la un termen, ca ulterior sa curga alt termen de atac este in contra legii.

Apararile invocate in sustinerea afirmatiei ca nu a avut cunostinta de exproprierea in fapt a terenului in tot acest interval de timp nu poate fi primita, plecand si de la faptul ca pe rolul instantelor reclamanta mai are inregistrate litigii legate de procedura expropriere a unor imobile situate in proximitatea celui care formeaza obiectul cauzei si mai ales a faptului ca la data de 01.12.2010 lucrarile de executie a autostrazii pentru tronsonul care afecteaza terenul reclamantei au fost finalizate.

Ori apare ca evident ca cel putin la acel moment orice diligent proprietar avea posibilitatea sa ia cunostinta de lucrarile efectuate asupra acestui teren.

Argumentele legate de faptul ca Legea 198/2004 a suferit modificari prin Legea 255/2010 si astfel termenul de 3 ani nu ar fi fost integral, cu consecinta respingerii exceptiei, nu sunt intemeiate.

Este fara indoiala ca urmare a noilor modificari legislativ art. 9 din Legea 198/2004 continua sa ultraactiveze, fiind aplicabil asupra raportului nascut inainte de intrarea in vigoare a legii.

Legea 255/2010 nu este o lege de procedura, in sensul Codului de proc. civ. astfel incat sa-i fie aplicabile dispozitiile art. 725 C. pr. civ. Dreptul reclamantei s-a nascut sub imperiul Legii 198/2004 si acesta este actul normativ care guverneaza raporturile juridice dintre reclamanta si expropriator, iar aprecierea ca este aplicabil noul cadru normativ instituit de Legea 255/2010 ar duce la concluzia retroactivitatii legii civile, lucru ce nu este permis constitutional. Chiar daca s-ar aprecia ca reclamanta are posibilitatea atacarii Hotararii 35/2008 in termen de 30 de zile de la data comunicarii, avand in vedere afirmatia acesteia in cuprinsul cererii de chemare in judecata al. 6 din pagina 2 cum ca hotararea i-a fost comunicata in data de 22,11,2011, termenul apare ca fiind implinit la data introducerii actiunii.

Pozitia paratei din intampinare ca nu se opune la constatarea calitatii reclamantei de persoana indreptatita la despagubirile care au fost stabilite prin HG 245/2008 si Hotararea de stabilire a cuantumului despagubirii nr. 35/18.04.2008 nu are relavanta asupra solutiei exceptiei atata timp cat prin cererea de chemare in judecata nu au fost formulate astfel de pretentii, reclamanta ab initio clamand aceasta calitate.

Avand in vedere aceste considerente, instanta urmeaza a admite exceptia decaderii invocate de Statul Roman prin CNADNR si va respinge actiunea civila S.C. EH S.R.L. in contradictoriu cu Statul Roman prin CNADNR.

Parata a solicitat obligarea reclamantei la cheltuieli de judecata, fara a face dovada unor astfel de cheltuieli, desi sarcina ii revenea, conform art. 1169 Cod civ., motiv pentru care, vazand si prevederile art. 274 C. pr. civ. va respinge cererea paratei de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecata.

Lasati un comentariu

Trebuie sa fiti autentificat pentru a adauga comentariu.